Melancolie proprie

E toamna,
E toamna si-n sufletul meu
Curg clipe lungi ca veacuri mereu,mereu
Miroase-amar a flori de crizanteme
Si totusi...e toamna prea devreme
Mai plange cerul uneori cuminte
E toamna...se vestejesc cuvinte.
(Maria Ivan)